Într-o seară rece și ploioasă, serviciul de urgență a primit un apel neobișnuit. O fetiță de cinci ani, pe nume Mia, a sunat cu o voce speriată, dar hotărâtă:
— Vă rog, veniți… aud pe cineva șoptind sub patul meu… Mi-e foarte frică…
Operatorul a încercat să o liniștească și a întrebat unde sunt părinții ei. Mia a răspuns că părinții sunt acasă, dar nu o cred și spun că este doar imaginația ei. Cu toate acestea, fetița a insistat că încă aude sunete ciudate, asemănătoare unor șoapte abia perceptibile, venind de sub podea.
Operatorul experimentat a considerat că situația trebuie verificată. I-a promis Miei că ajutorul este deja pe drum și a rugat-o să rămână la telefon.
Câteva minute mai târziu, polițiștii au ajuns în fața casei fetiței. Părinții i-au întâmpinat cu un zâmbet ușor și cu surprindere:
— Probabil că Mia iarăși și-a imaginat ceva. Are o imaginație foarte bogată.
— În orice caz, trebuie să ne asigurăm că totul este în regulă — a răspuns unul dintre ofițeri.
Intrând în camera fetiței, polițiștii au văzut-o pe Mia stând în colț cu ursulețul ei de pluș preferat. Fără să spună un cuvânt, a arătat spre pat:
— De acolo vin sunetele… — a șoptit ea.
Unul dintre polițiști s-a uitat sub pat — erau doar jucării și puțin praf, nimic neobișnuit. Era pe punctul de a-i asigura pe părinți că nu e niciun motiv de îngrijorare, când brusc colegul lui a spus:
— Stați puțin. Auziți asta?
O liniște adâncă s-a lăsat în cameră. Toți au auzit într-adevăr un sunet ciudat — ca și cum cineva s-ar fi furișat ușor pe sub podea.
Polițiștii au început să bată cu atenție în scândurile podelei. Într-un colț, sunetul era vizibil mai adânc. Au decis să verifice — au îndepărtat câteva scânduri și au descoperit sub ele un vechi coridor camuflat. În scurt timp, au sosit specialiști suplimentari pentru a investiga descoperirea.
S-a dovedit că sub casă se afla un tunel subteran uitat, care ducea în alte locuri. Într-adevăr, cineva se ascundea acolo, dar datorită apelului Miei, totul a fost rezolvat rapid, iar siguranța familiei a fost restabilită.
Părinții fetiței au fost șocați. Niciodată nu i-au mai pus la îndoială cuvintele și au înțeles cât de important este să-ți asculți copilul — chiar și atunci când temerile lui par a fi doar rodul imaginației.
De atunci, Mia doarme liniștită în camera ei. Casa a fost verificată și întărită de specialiști. Familia își amintește adesea de acea noapte cu recunoștință — pentru că datorită micuței Mia au avut curajul să ceară ajutor.
Această poveste ne amintește tuturor: merită să avem încredere în copii și să le ascultăm cu atenție trăirile. Uneori, în cuvintele lor se ascunde ceva important, pe care adulții nu îl pot vedea.
Povestea este fictivă. Orice asemănare cu evenimente reale sau persoane este pur întâmplătoare.
