M-am gândit că e doar o sfoară pe iarbă… Dar ceea ce am văzut m-a surprins cu adevărat
În dimineața aceea, ca de obicei, am ieșit în grădină. Soarele abia răsărise, aerul era proaspăt, iar picăturile de rouă încă străluceau pe iarbă. Aveam de gând doar să ud florile și să mai lucrez puțin printre plante, când am observat ceva ciudat pe peluză.
La început am crezut că cineva a scăpat o sfoară. Era lungă, închisă la culoare, șerpuită — și se afla exact pe potecă. M-am oprit instinctiv. „Poate e un furtun de grădină?”, mi-a trecut prin minte. Dar apoi am simțit o neliniște. Acea „sfoară” părea prea vie.
Am făcut câțiva pași mai aproape și am încremenit. Primul gând: „Să fie un șarpe?!” Inima a început imediat să-mi bată mai repede. Instinctul îmi spunea să stau departe, dar curiozitatea a învins. Am scos telefonul să fac o poză și m-am apropiat puțin mai mult.
Când în sfârșit am putut privi mai atent, am realizat că m-am înșelat — nu era nici sfoară, nici șarpe. În fața mea se mișca o coloană vie — sute de omizi, una după alta. Se târau aproape lipite între ele, ca și cum ar fi știut exact încotro merg, urmând un ghid invizibil.
Nu mai văzusem niciodată așa ceva. Nu părea o adunare întâmplătoare de insecte — semăna mai degrabă cu un marș bine organizat.
Mai târziu am aflat că acest comportament se numește „procesiune de omizi”. Unele specii de omizi, în special în anumite zone climatice, se deplasează împreună în șiruri lungi. Oamenii de știință cred că acest mod de a se mișca le ajută să supraviețuiască: coloana sperie posibilii prădători, le ușurează găsirea hranei și chiar le permite să economisească energie. Omizile din mijloc sau din spate consumă mai puțină energie, urmând calea deja creată de cele din față.
Pentru mine a fost o amintire despre cât de uimitoare poate fi lumea care ne înconjoară. Chiar și într-o grădină obișnuită pot avea loc mici miracole ale naturii, dacă ne oprim puțin și privim cu atenție.
După acea întâmplare, am stat mult timp și le-am urmărit cum dispar în iarba deasă. Nu știu unde mergeau sau de unde veneau, dar această mică aventură mi-a lăsat o amintire plăcută. Am păstrat acel moment ca o dovadă că până și rutina zilnică poate aduce surprize.
Dar voi? Ați văzut vreodată ceva neobișnuit în curtea voastră?
