Unele momente rămân în memorie pentru totdeauna. Unul dintre ele a fost prima mea întâlnire cu rochia visurilor mele: satin crem, dantelă delicată, o strălucire ușoară a materialului. Nu puteam să cred că era a mea.
Cu o săptămână înainte de nuntă, am găsit-o pe viitoarea mea soacră lângă dulapul unde era rochia mea. Stătea cu telefonul și făcea fotografii.
— Oh, draga mea — a spus ea cu un zâmbet forțat. — Voiam doar să-mi amintesc cât este de frumoasă!
Am fost surprinsă, dar nu am spus nimic. Małgorzata a fost mereu o persoană foarte emoțională. Jake spunea că încearcă să fie apropiată, chiar dacă uneori o face într-un mod prea intens.
A venit și ziua nunții. Biserica, lumânările, muzica, emoțiile. Mergeam spre altar când am auzit șoaptele invitaților. M-am întors și am văzut-o pe Małgorzata. Purta o rochie extrem de asemănătoare cu a mea. Aproape același croi, aproape aceeași dantelă.
Pentru o clipă, m-am ezitat. Dar Jake m-a strâns puternic de mână și mi-a șoptit:
— Totul este în regulă. Privește-mă pe mine. Este ziua noastră.
A făcut un pas înainte și a spus calm:
— Mamă, întotdeauna ai știut cum să atragi atenția. Dar astăzi este ziua ei specială. Las-o pe ea să strălucească.
Cuvintele lui au fost spuse cu calm și respect. Sala s-a făcut liniștită, apoi au urmat aplauze ușoare. Małgorzata s-a rușinat puțin, dar a zâmbit și s-a așezat la locul ei.
Ceremonia a continuat. Ne-am rostit jurămintele. Totul a fost exact așa cum am visat — sincer, cald, plin de iubire.
Mai târziu, la hotel, l-am întrebat:
— Știai că va purta o rochie asemănătoare cu a mea?
— Am bănuit. Îți amintești când mi-a arătat vechiul ei album foto? Am văzut că a ales o ținută asemănătoare cu a ta. Am decis să nu mă cert, doar să fiu lângă tine, ca să te ajut să-ți păstrezi buna dispoziție, dacă va fi nevoie.
Și chiar a fost lângă mine. Uneori nu este nevoie de cuvinte mari sau de scene. E suficientă o singură privire ca să înțelegi că ești cu cineva pe care te poți baza.
De atunci, Małgorzata a devenit puțin mai reținută în a-și arăta grija. Iar pauzele din conversațiile noastre nu mai sunt tensionate — au devenit pur și simplu… liniștite.
Această poveste este fictivă, iar orice asemănare cu persoane sau evenimente reale este pur întâmplătoare.
