Într-o zi am intrat să cumpăr niște buchete pentru soția și fiica mea și am observat un bărbat în vârstă la intrare. Era îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni bine călcați, ceea ce trăda modestia și aspectul său demn. Ochii săi exprimau liniște, în ciuda vârstei.
S-a apropiat de vânzătoare și a întrebat politicos cât costă o ramură de mimoză. Răspunsul vânzătoarei a fost surprinzător de precaut:
— Este prea scump pentru dumneavoastră — a spus, fără să-l privească.
Bărbatul, cu calm, a scos câteva bancnote mototolite și a cerut ceva mai ieftin. Vânzătoarea, vizibil neliniștită, i-a dat o ramură de mimoză, care era ușor ofilită și avariată.
Bărbatul a primit-o cu recunoștință, dar am observat cum încerca să o netezească cu mâinile, iar în ochii lui era o tristețe evidentă. Părea că nu știa cum să facă față acestui gest simplu al vieții. M-am întristat puțin pentru acest om, așa că am decis să intervin.
M-am apropiat de vânzătoare și am întrebat-o cât costă un coș întreg cu flori. După ce mi-a spus prețul, am plătit pentru coș și l-am oferit bărbatului în vârstă cu o propunere:
— Vă rog să luați aceste flori. Sunt sigur că vor aduce bucurie soției dumneavoastră.
Era atât de emoționat de acest gest încât nu a putut să-și stăpânească emoțiile. Am continuat conversația și i-am oferit ajutorul pentru a cumpăra un tort și vin dintr-un magazin din apropiere.
Bărbatul a acceptat ajutorul cu recunoștință și mi-a spus că este căsătorit de mulți ani cu soția sa, care este bolnavă. Voia ca ziua ei de naștere să fie specială, în ciuda dificultăților. Mi-a spus că, în ciuda sărăciei, acesta era un moment important pentru el — să-i arate soției sale că încă este iubită și apreciată.
