Pe marginea orașului se afla o mică cafenea. Nu căuta să devină populară în rândul publicului la modă, dar locuitorii o apreciau pentru atmosfera sa primitoare. Deja de trei ani, acolo lucra Lili.
În ajunul unei noi zile de muncă, ea ștergea mesele, cu gândurile tulburi despre plățile care urmau. După plecarea mamei, situația sa financiară se înrăutățise considerabil: trebuia să preia ture suplimentare, iar visul de a urma studii părea tot mai îndepărtat.
— Lili, nu te distra! Oaspeții vor veni în curând — se auzi vocea Zinei, bucătăreasa mai în vârstă.
Lili se grăbi către bucătărie. Deși era severă, Zina o trata cu căldură, uneori oferindu-i prăjituri de casă.
— Mă duc imediat — răspunse fata, ajustându-și șorțul.
Ziua se târă încă o dată. Oaspeții veneau și plecau, iar Lili își făcea cu sârguință datoria. Spre seară, era deja foarte obosită de atâtea ore stând în picioare.
Fix înainte de închiderea cafenelei, ușa se deschise din nou. Intră un bărbat într-un costum elegant. Atitudinea lui sigură se remarca imediat. Alegând o masă lângă fereastră, se cufundă într-un telefon.
Lili se apropie cu un carnet.
— Ce doriți să comandați? — întrebă politicoasă.
Bărbatul ridică privirea. În ochii lui se ivise un fior de recunoaștere, dar se stăpâni repede.
— Un espresso dublu, vă rog — răspunse el.
Lili simți un mic disconfort, notă comanda și se grăbi spre bucătărie.
Când veni momentul plății, sub nota de plată găsi o bancnotă mare. Încercarea de a o returna eșuă: bărbatul spuse liniștit:
— Lasă. Meriți.
În zilele următoare, povestea se repeta: venea, bea cafea și lăsa bacșisuri generoase. Zina observase acest lucru și, într-o zi, îi spuse:
— Fii atentă, Lili. Uneori, bunătatea ascunde intenții ascunse.
Dar bărbatul se comporta cu reținere. Fără întrebări inutile, fără propuneri insistente — doar politețe și susținere.
Într-o zi, lăsă o sumă egală cu salariul lunar al Lilii. Nu putea să accepte acești bani în tăcere. O ajunse din urmă la ieșire și îl întrebă:
— De ce faceți asta?
Bărbatul se prezentă:
— Mă numesc Anton. Dacă vrei să afli mai multe, vino mâine. Îți voi spune totul.
A doua zi, s-au întâlnit în mica cafenea. Anton vorbi primul:
— Sunt tatăl tău, Lili.
Inima ei se strânse de durere. Crescuse fără tată, crezând că i-a părăsit pentru totdeauna.
— De ce acum? — întrebă ea, cu vocea abia auzită.
Îi povesti despre trecutul său: despre greșelile tinereții și despre lunga căutare a fiicei sale. Lili îl asculta în tăcere.
— Nu aștept iertare — spuse Anton. — Aș vrea doar să fiu aproape, dacă îmi permiți.
Lili plecă cu inima grea. Zina o sprijini, amintindu-i că, uneori, merită să dai unei persoane o șansă.
Câteva săptămâni mai târziu, Lili acceptă o nouă întâlnire. Se plimbau prin parc, vorbind despre viață.
Cu timpul, relația lor s-a întărit. Anton o ajută pe Lili să își îndeplinească visul de a merge la facultate, plătindu-i studiile. După câțiva ani, ea termină universitatea cu distincție și începu să lucreze la firma lui.
Trecuse ceva vreme. Într-o zi, stând lângă fereastra biroului tatălui său, Lili reflecta la drumul parcurs. Lângă ea era un om care cândva se pierduse, dar care reușise să se întoarcă.
În fața ei se deschidea un viitor nou, plin de speranță.
